Email

office@fonpc.ro

Telefon

0753 012 866 / 0753 012 896

Aksel și Lucky, câinii care ajută la terapia copiilor care suferă de autism și sindromul Down

Info membri

Uneori, nici măcar Moș Crăciun nu se descurcă singur, așa că are nevoie de o mână de ajutor. O fundație din Sibiu care se ocupă de copiii cu nevoi speciale are două ajutoare de nădejde: pe Aksel și pe Lucky, doi golden retrieveri. Cu ocazia sărbătorilor îi ajută pe micuți la petrecerea de Crăciun, însă în timpul anului fac terapie cu acești copii care sufera de autism sau de sindromul Down.

Ce fac doi căței printre atâția copii? Au grijă ca în fiecare zi micuții cu autism și sindromul Down să zâmbească! Aksel și Lucky sunt angajați cu normă întreagă la fundația „Un copil, o speranță” din Sibiu. Mai exact, sunt câini de terapie. Și cum mai e puțin până la Crăciun, acum se ocupă de repetițiile pentru serbare. Deocamdată învață ultimele trucuri.

„Ei vor fi ajutoarele lui Mos Craciun la serbare și vor aduce coșul cu jucării și cadouri pentru că Moșul săracul nu mai poate! Iar ceea ce învățăm noi e să împingă căruțul. E un lucru nou pe care îl învață”, spune Alexandra.

Alexandra Stancescu, cea care se ocupă de „educația” lor, ne arată cum: „metoda bazată doar pe motivație și recompensă”.

„Este un copil care niciodată nu a privit pe nimeni în ochi, iar cu câinii se privește permanent în ochi și, pentru noi, la copiii autiști contactul vizual este cel mai important lucru”, explică Elena Miruna Tudorache.

La fundație vin în fiecare zi zeci de copii, care beneficiază de kinetoterapie, fizioterapie, psihoterapie și terapie cu ajutorul cățeilor. Totul, gratuit. Iar cățeii, spre deosebire de mulți oameni, nu se plictisesc niciodată de locul de muncă. Mai ales că prin slujba lor aduc bucurie copiilor cu nevoi speciale în fiecare zi, nu doar de Crăciun.

Dacă acum totul pare o mare distracție, în restul anului Aksel și Lucky sunt extrem de serioși în munca pe care o fac în fiecare zi în cadrul fundației. Elena Tudorache a înființat-o în anul 1998 iar de atunci a îngrijit mii de copii.

 

Urmează costumația! Ar fi trebuit să poarte urechi de reni, doar că le-au ros!

Aksel și Lucky au învățat tot ce știu de la Alexandra Stăncescu. Ea a avut căței de când se știe și nu își imaginează viața fără ei. În urmă cu mai mulți ani a văzut un documentar despre puterea pe care aceste animale o au asupra copiilor autiști. De atunci a știut că trebuie să facă terapie asistată de animale.

„Dresajul mi se pare un termen mult prea rigid pentru ce fac ei. Pur și simplu am încercat să le modelez anumite comportamente astfel încât să se plieze pe necesitățile societății noastre. Am încercat să îi transform în ceea ce americanii numesc un cetățean bun canin, drept pentru care nu am intervenit foarte mult în felul lor de a fi, predispoziția rasei și încărcătura ei genetică dă foarte multe calități ale câinilor. Prin spirit ei sunt calmi, sunt domoli, sunt obedienți, necesită doar motivare și stimulare”, explică Alexandra Stăncescu, pedagog de recuperare.

De mai puțin de un an s-au alăturat echipei și Alexandra împreună cu cei doi căței.

„Primul beneficiu este că întâi și întâi copiii care sunt învățați cu animale zâmbesc. Și câteodată un zâmbet al unui copil este foarte special, să știți. Mai ales al copiilor noștri speciali. Al doilea beneficiu este că cei cărora le este teamă de animale sunt desensibilizați pentru că de multe ori la un copil care are o teamă și alte temeri se așează. Noi nu vrem neapărat să iubească câinii, dar vrem să respecte tot ce e viu, tot ce există în jurul nostru”, spune Elena Miruna Tudorache, fondator „Un copil, o speranță”.

Și pentru că cei mici se atașează de căței, devin astfel motivați să facă tot mai bine ceea ce terapeuții lor le arată. Este și cazul lui David, în vârstă de cinci ani. El vine la fundație de la trei ani. Suferă de autism, dar atunci când face terapie cu Lucky pare un băiat fără nicio problemă de sănătate. Pentru că a reușit să numere corect, David îl hrănește pe Lucky.